Interviu cu prof. dr. Vasile Cureleac
Anul acesta comuna Repedea sărbătoreşte cea de-a VIII-a ediţie a „Sărbătorii Narciselor”. În acest sens l-am
rugat pe dl. prof. dr. Vasile Cureleac sa ne spună câte ceva despre locurile în care cresc aceste minunate flori şi despre sărbătoarea lor.
– Domnule profesor ştim că dumneavoastră sunteţi, poate, singurul în măsură să ne vorbiţi despre Poiana Narcise
– Domnule profesor ştim că dumneavoastră sunteţi, poate, singurul în măsură să ne vorbiţi despre Poiana Narcise
lor, care se întinde pe teritoriul a două state, vă rog să prezentaţi cititorilor noştri, în câteva cuvinte aceste locuri minunate care se numesc Munţii Maramureşului.
– Munţii Maramureşului reprezintă un spaţiu geografic bine individualizat care se întinde pe teritoriul judeţului Maramureş – România şi pe teritoriul regiunii Zakarpatia – Ucraina. În general aceşti munţi se caracterizează printr-un fond forestier bogat, pajişti alpine şi de munte, cu o reţea deasă de ape curgătoare, lacuri, faună cinegetică şi piscicolă bogată şi prin floră alpină unicat, cum ar fi aceasta subspecie de narcise «Narcissus Poeticus» şi împreună cu narcisele mai vegetează şi alte plante cu importanţă floristică ca: Genţiana punctata, Genţiana Lutea, Genţiana Excisa, Letopodium alpinum şi altele.
– Există multe asemenea poieni cu narcise la noi în ţară?
– La noi în ţară narcisele sunt răspândite insular în ecotopuri diferite. Marta Bereş în lucrarea sa „Narcissus Poeticus L. ssp. Stellaris din Munţii Maramureşului” relatează că în România există 151 de localităţi unde vegetează narcisele în mod natural, printre care se enumără şi comuna Repedea, judeţul Maramureş, care devine din ce în ce mai cunoscută prin „Poiana cu narcise”, „Lacul Vindrel”, „Masivul Mehailecul”, peisaje alpine şi montane cu aspecte deosebite şi cu importanţă turistică marcantă. Aceste obiective geografice fac parte din potenţialul turistic natural al judeţului Maramureş şi al Carpaţilor Orientali care în viitor vor face parte din reţeaua turistică europeană.
– De ce Poiana Narciselor din Repedea este mai importantă decât celelalte locuri din Munţii Maramureşului, în care cresc narcisele?
– Răspândirea insulară a narciselor, poziţia periferică-limitrofă precum şi restrângerea habitatului în Munţii Carpaţi joacă un rol floristic, ecologic şi ştiinţific important. Narcisele sunt răspândite în Munţii Maramureşului în mai multe staţiuni şi anume: Polonenka, Şerban, Pop Ivan, Plaic, Tomnatic la altitudini cuprinse între 1300-1937 m. Staţiunea Tomnatic-Sehleanu este mai importantă din punctul de vedere al suprafeţei şi a densităţii acestor specii de plante de origine Mediterană în halocen (perioadă de încălzire climatică). Aici în etajul montan şi subalpin, primăvara formează adevărate covoare albe, redând locului înfăţişarea unui colţ de rai. Suprafaţa acestei poiene depăşeşte 100 ha. Narcisele vegetează în condiţii climatice temperat continentale, cu temperaturi medii anuale cuprinse între 0-2 (grade celsius) cu ierni geroase şi lungi, precipitaţiile sunt bogate peste 1200 mm/an, şi pe terenuri cu soluri podzolice cu umiditate medie dar şi excesivă în terenurile mai plane. Cea mai ridicată densitate a narciselor se înregistrează în Culmea Sehleanu, Sehleanu Mic – 55 de exemplare/m (pătrat), iar densitatea medie este de 20-25 exemplare/m(pătrat). Important este şi faptul că narcisele vegetează şi dincolo de graniţa de stat pe teritoriul Ucrainei formând un covor unitar sub raport floristic cu o suprafaţă de peste 300 ha.
– După cum este bine cunoscut, multe astfel de locuri frumoase au fost distruse în ultimii ani, se face ceva în sensul de a ocroti această poiană, are ea statut de monument al naturii?
– În judeţul Maramureş au mai existat două staţiuni cu narcise şi anume în localităţile Cîmpulung la Tisa şi Teceu Mic. Narcisele din aceste staţiuni erau amplasate în lunca Tisei şi au reprezentat cea mai joasă zonă de răspândire naturală a narciselor din Europa. Observăm că activitatea iraţională şi neimplicarea factorilor de decizie duce la dispariţia speciilor valoroase pentru ştiinţă şi pentru populaţie. Pe teritoriul Ucrainei, regiunea Zakarpatia, raionul Hust, în imediată apropiere de oraşul Hust, se află „Valea Narciselor” o staţiune declarată încă din anul 1980 ca monument al naturii. Aceasta a fost inclusă în cadrul Rezervaţiei Biosferei din Carpaţi şi reprezintă un interes ştiinţific deosebit, mai ales prin faptul că narcisele vegetează natural la cea mai joasă altitudine de 186 m din Europa cu o suprafaţă de peste 600 ha. Pe viitor trebuie întreprinse acţiuni ştiinţifice şi ecologice comune cu reprezentanţii Rezervaţiei Biosferei din Carpaţi în vederea soluţionării problemelor de conservare şi ocrotire a narciselor şi a altor plante endemice. Academicienii Nicolae Boşcaiu şi Dan Munteau din cadrul Academiei Romăne din Cluj Napoca împreună cu specialiştii Societăţii ecologice din Maramureş au realizat studii privind condiţiile de vegetaţie şi răspândire a subspeciei care în prezent are statut de monument al naturii. În anul 1999 la invitaţia conducerii Primăriei şi a Consiliului Local s-au făcut demersuri pentru legiferarea „Poianei cu narcise” ca monument al naturii şi s-a iniţiat sărbătoarea „nedeea” narciselor care iată anul acesta atinge a VIII – a ediţie. Această sărbătoare a devenit o tradiţie pentru locuitorii comunei şi se desfăşoară în ultima duminică din luna mai. Staţiunea cu narcise Tomnatic-Sehleanu a fost inclusă ca zonă nucleu din cadrul Parcului Natural a Munţilor Maramureşului cu o suprafaţă de 100 ha.
– Turiştii şi localnici prezintă un pericol de distrugere a acestui loc?
Poiana cu narcise Tomnatic – Sehleanu este situată la o distanţă de peste 7 km faţă de centrul comunei în apropierea graniţei de stat cu Ucraina şi în ultimii ani este vizitată de un număr tot mai mare de turişti. Dacă în trecut numărul turiştilor era redus în prezent a crescut datorită reclamelor adecvate pe internet şi Mass Media, dar nu turiştii şi localnicii prezintă cel mai acut pericol de distrugere a acestei specii de plante chiar dacă recurg la culesul ei. Considerăm că cel mai mare pericol este păşunatul excesiv care duce la tasarea solului şi distrugerea rădăcinilor plantelor. În prezent conducerea comunei Repedea împreună cu administraţia Parcului Natural Munţii Maramureşului, Consiliul Judeţean Maramureş, Societatea Ecologistă din Maramureş, Direcţia Silvică Maramureş, Asociaţia de Dezvoltare Ivan Krevan sunt preocupaţi de ocrotirea biodiversităţii în zonă. Aceste instituţii şi alte organizaţii trebuie să îtreprindă măsuri de conştientizare a populaţiei locale privind importanţa floristică şi ecologică a acestei specii şi să găsească căi reale de protejarea ei. Una dintre măsuri este îngrădirea zonei strict protejate cu gard şi interzicerea păşunatului în zona Vavercin. În această acţiune ecologică ar fi necesară o implicare mai serioasă a personalului Direcţiei Silvice Maramureş şi Administraţiei Parcului Natural Munţii Maramureşului care ar trebui să recurgă la măsuri de avertizare şi sancţionare împotriva celor care voit distrug narcisele şi alte specii de plante. Implementarea acestor acţiuni de protecţie şi conservare a biodiversităţii conştientizarea populaţiei sunt absolut necesare în păstrarea intactă a patrimoniului natural al florei şi faunei.
– Domnule profesor în încheiere dacă aveţi un mesaj pentru turiştii care vizitează asemenea locuri precum Poiana Narciselor?
– Toţi avem obligaţii morale faţă de generaţiile viitoare să ocrotim mediul geografic. La nivel global situaţia ecologică este critică, natura este deosebit de afectată, iar măsurile luate sunt insuficiente. Se ştie că bumerangul ecologic este mult mai periculos şi inevitabil. De aceea, păstrarea şi ocrotirea biodiversităţii necesită măsuri complexe şi implicarea reală a factorilor de decizie.
Interviu realizat de Mihai Traista
– Munţii Maramureşului reprezintă un spaţiu geografic bine individualizat care se întinde pe teritoriul judeţului Maramureş – România şi pe teritoriul regiunii Zakarpatia – Ucraina. În general aceşti munţi se caracterizează printr-un fond forestier bogat, pajişti alpine şi de munte, cu o reţea deasă de ape curgătoare, lacuri, faună cinegetică şi piscicolă bogată şi prin floră alpină unicat, cum ar fi aceasta subspecie de narcise «Narcissus Poeticus» şi împreună cu narcisele mai vegetează şi alte plante cu importanţă floristică ca: Genţiana punctata, Genţiana Lutea, Genţiana Excisa, Letopodium alpinum şi altele.
– Există multe asemenea poieni cu narcise la noi în ţară?
– La noi în ţară narcisele sunt răspândite insular în ecotopuri diferite. Marta Bereş în lucrarea sa „Narcissus Poeticus L. ssp. Stellaris din Munţii Maramureşului” relatează că în România există 151 de localităţi unde vegetează narcisele în mod natural, printre care se enumără şi comuna Repedea, judeţul Maramureş, care devine din ce în ce mai cunoscută prin „Poiana cu narcise”, „Lacul Vindrel”, „Masivul Mehailecul”, peisaje alpine şi montane cu aspecte deosebite şi cu importanţă turistică marcantă. Aceste obiective geografice fac parte din potenţialul turistic natural al judeţului Maramureş şi al Carpaţilor Orientali care în viitor vor face parte din reţeaua turistică europeană.
– De ce Poiana Narciselor din Repedea este mai importantă decât celelalte locuri din Munţii Maramureşului, în care cresc narcisele?
– Răspândirea insulară a narciselor, poziţia periferică-limitrofă precum şi restrângerea habitatului în Munţii Carpaţi joacă un rol floristic, ecologic şi ştiinţific important. Narcisele sunt răspândite în Munţii Maramureşului în mai multe staţiuni şi anume: Polonenka, Şerban, Pop Ivan, Plaic, Tomnatic la altitudini cuprinse între 1300-1937 m. Staţiunea Tomnatic-Sehleanu este mai importantă din punctul de vedere al suprafeţei şi a densităţii acestor specii de plante de origine Mediterană în halocen (perioadă de încălzire climatică). Aici în etajul montan şi subalpin, primăvara formează adevărate covoare albe, redând locului înfăţişarea unui colţ de rai. Suprafaţa acestei poiene depăşeşte 100 ha. Narcisele vegetează în condiţii climatice temperat continentale, cu temperaturi medii anuale cuprinse între 0-2 (grade celsius) cu ierni geroase şi lungi, precipitaţiile sunt bogate peste 1200 mm/an, şi pe terenuri cu soluri podzolice cu umiditate medie dar şi excesivă în terenurile mai plane. Cea mai ridicată densitate a narciselor se înregistrează în Culmea Sehleanu, Sehleanu Mic – 55 de exemplare/m (pătrat), iar densitatea medie este de 20-25 exemplare/m(pătrat). Important este şi faptul că narcisele vegetează şi dincolo de graniţa de stat pe teritoriul Ucrainei formând un covor unitar sub raport floristic cu o suprafaţă de peste 300 ha.
– După cum este bine cunoscut, multe astfel de locuri frumoase au fost distruse în ultimii ani, se face ceva în sensul de a ocroti această poiană, are ea statut de monument al naturii?
– În judeţul Maramureş au mai existat două staţiuni cu narcise şi anume în localităţile Cîmpulung la Tisa şi Teceu Mic. Narcisele din aceste staţiuni erau amplasate în lunca Tisei şi au reprezentat cea mai joasă zonă de răspândire naturală a narciselor din Europa. Observăm că activitatea iraţională şi neimplicarea factorilor de decizie duce la dispariţia speciilor valoroase pentru ştiinţă şi pentru populaţie. Pe teritoriul Ucrainei, regiunea Zakarpatia, raionul Hust, în imediată apropiere de oraşul Hust, se află „Valea Narciselor” o staţiune declarată încă din anul 1980 ca monument al naturii. Aceasta a fost inclusă în cadrul Rezervaţiei Biosferei din Carpaţi şi reprezintă un interes ştiinţific deosebit, mai ales prin faptul că narcisele vegetează natural la cea mai joasă altitudine de 186 m din Europa cu o suprafaţă de peste 600 ha. Pe viitor trebuie întreprinse acţiuni ştiinţifice şi ecologice comune cu reprezentanţii Rezervaţiei Biosferei din Carpaţi în vederea soluţionării problemelor de conservare şi ocrotire a narciselor şi a altor plante endemice. Academicienii Nicolae Boşcaiu şi Dan Munteau din cadrul Academiei Romăne din Cluj Napoca împreună cu specialiştii Societăţii ecologice din Maramureş au realizat studii privind condiţiile de vegetaţie şi răspândire a subspeciei care în prezent are statut de monument al naturii. În anul 1999 la invitaţia conducerii Primăriei şi a Consiliului Local s-au făcut demersuri pentru legiferarea „Poianei cu narcise” ca monument al naturii şi s-a iniţiat sărbătoarea „nedeea” narciselor care iată anul acesta atinge a VIII – a ediţie. Această sărbătoare a devenit o tradiţie pentru locuitorii comunei şi se desfăşoară în ultima duminică din luna mai. Staţiunea cu narcise Tomnatic-Sehleanu a fost inclusă ca zonă nucleu din cadrul Parcului Natural a Munţilor Maramureşului cu o suprafaţă de 100 ha.
– Turiştii şi localnici prezintă un pericol de distrugere a acestui loc?
Poiana cu narcise Tomnatic – Sehleanu este situată la o distanţă de peste 7 km faţă de centrul comunei în apropierea graniţei de stat cu Ucraina şi în ultimii ani este vizitată de un număr tot mai mare de turişti. Dacă în trecut numărul turiştilor era redus în prezent a crescut datorită reclamelor adecvate pe internet şi Mass Media, dar nu turiştii şi localnicii prezintă cel mai acut pericol de distrugere a acestei specii de plante chiar dacă recurg la culesul ei. Considerăm că cel mai mare pericol este păşunatul excesiv care duce la tasarea solului şi distrugerea rădăcinilor plantelor. În prezent conducerea comunei Repedea împreună cu administraţia Parcului Natural Munţii Maramureşului, Consiliul Judeţean Maramureş, Societatea Ecologistă din Maramureş, Direcţia Silvică Maramureş, Asociaţia de Dezvoltare Ivan Krevan sunt preocupaţi de ocrotirea biodiversităţii în zonă. Aceste instituţii şi alte organizaţii trebuie să îtreprindă măsuri de conştientizare a populaţiei locale privind importanţa floristică şi ecologică a acestei specii şi să găsească căi reale de protejarea ei. Una dintre măsuri este îngrădirea zonei strict protejate cu gard şi interzicerea păşunatului în zona Vavercin. În această acţiune ecologică ar fi necesară o implicare mai serioasă a personalului Direcţiei Silvice Maramureş şi Administraţiei Parcului Natural Munţii Maramureşului care ar trebui să recurgă la măsuri de avertizare şi sancţionare împotriva celor care voit distrug narcisele şi alte specii de plante. Implementarea acestor acţiuni de protecţie şi conservare a biodiversităţii conştientizarea populaţiei sunt absolut necesare în păstrarea intactă a patrimoniului natural al florei şi faunei.
– Domnule profesor în încheiere dacă aveţi un mesaj pentru turiştii care vizitează asemenea locuri precum Poiana Narciselor?
– Toţi avem obligaţii morale faţă de generaţiile viitoare să ocrotim mediul geografic. La nivel global situaţia ecologică este critică, natura este deosebit de afectată, iar măsurile luate sunt insuficiente. Se ştie că bumerangul ecologic este mult mai periculos şi inevitabil. De aceea, păstrarea şi ocrotirea biodiversităţii necesită măsuri complexe şi implicarea reală a factorilor de decizie.
Interviu realizat de Mihai Traista
